Tratamentul apei de alimentare a instalatiilor de incalzire este destinat prevenirii formarii de depuneri si evitarii aparitiei fenomenelor corozive.
Chiar daca in faza de tratare (si deci de prevenire) cele doua aspecte ale problemei (depuneri si coroziune) sunt distincte, ele formeaza de fapt un intreg, intrucat formatiunile de “piatra” insotesc si deseori favorizeaza aparitia de noi fenomene corozive.
Depunerile calcaroase
Se formeaza prin precipitarea carbonatilor, mai ales de Calciu si Magneziu, ca urmare a cresterii temperaturii apei.
Slaba conductivitate termica a calcarului (de cca. 100 de ori mai mica decat a fierului si de cca. 600 de ori mai mica decat a cuprului) face ca el sa se comporte ca un izolant termic optim; in consecinta, pentru a obtine un acelasi randament termic, este necesara o temperatura mai ridicata a apei si deci un consum mai mare de combustibil. S-a calculat ca o depunere generalizata de calcar cu grosimea de 2 mm provoaca o crestere a consumului de combustibil cu 25%!
Depunerile calcaroase tind sa se formeze, in mare parte, pe suprafetele metalice de schimb termic (cazan, schimbatoare de caldura); grosimea depunerilor este extrem de neuniforma, provocand variatii notabile ale temperaturilor in diferite puncte ale suprafetelor de schimb termic, ca si solicitari diferentiate ale metalului.
In afara unei durate mai mici de viata a instalatiei, ele duc si la necesitatea unor interventii mai frecvente pentru repararea si/sau inlocuirea compunentelor instalatiei.
NOBEL recomanda, indiferent de marimea instalatiei, adoptarea unui sistem de tratare a apei de alimentare a instalatiilor de incalzire care sa includa urmatoarele faze:
- filtrare micrometrica
- dedurizare
DIMENSIONAREA ECHIPAMENTELOR
Tratarea apei in general se imparte in tratamente externe (filtrare si dedurizare) cu rol impotriva depunerilor si tratamente integrative (conditionare chimica, aditivare de produsi peliculizanti) cu functie anti-coroziva.
